Mai bine stai acasa

Manifestand dureri greu de suportat de stomac, combinate cu alte simptome, saptamana trecuta m-am dus la doctor.  Pe scurt: “dute la urgenta la Universitar la boli interne”. Acela era singurul loc unde ma puteam duce si beneficia de gratuitate pentru ca sunt student.

Azi dimineata m-am dus… Trezita cu noaptea in cap, ajunsa acolo, intreb pe cineva unde sa ma duc pentru boli interne. Imi spune ca mai intai trebuie sa ma opresc la intrare – la un cabinet – sa discut acolo cu cineva… Nu mai stiu cum ii spunea cabinetului, dar in opinia mea, dupa felul in care mi-a “rezolvat” problema, s-ar fi putut chema “consiliere si orientare spre iesirea din spital – via GO HOME!” Un tanar domn, care era grabit sa citeasca ziarul sau sa faca rebus, ma intreaba ce problema am. Ii explic cu lux de amanunte, inclusiv de ce am ajuns acolo si cine m-a trimis si imi spune: “Mergi in cladirea aceea albastra, de unde ai venit!” /:). Suuuper! Respectand instructiunile, am intrat in cladirea albastra. Dezorientata, o intreb pe o tanara asistenta cum ajung la cabinetul pe care il cautam. Ajunsa acolo, imi iau inima in dinti si intru in cabinet, unde intalnesc doua doamne… banuiesc eu … asistena si dna doctor. Le spun problema mea, evident… cu lux de amanunte, si primesc urmatorul raspuns:

“La urgente se duc cazurile extrem de grave! Mergeti la receptie si faceti-va fisa si veniti inapoi. Dar… vedeti ca trebuie sa platiti consultatia si nu numai… platiti analize si tot ce va facem”.

Moment in care se produce un scurtcircuit in capushorul meu si intreb: “Nu se presupune ca daca am venit la Universitar, nu platesc nimic, fiind student?”

Raspunsul s-a lasat asteptat… “Mergi la voi la Cotroceni nu aici… acolo sunteti voi!”

Ma lasi?! … evident… am plecat acasa!

Am trait pe propria piele ce inseamna sa fi trimis dintr-o parte in alta. Domle’… ai banu? Intrati… Nu ai? Dute in alta parte. Sunt sigura ca erau in spitalul ala, la ora aia mult mai multi oameni care prezentau simptome mult mai grave ca ale mele, dar nu inseamna ca trebuie sa fiu jucata in picioare pentru ca in opinia lor am o “banala durere de stomac”. O fi banala, nu o fi… nu vin degeaba la doctor… inseamna ca simt ceva … ma deranjeaza… si nu de ieri … de mai bine de o luna! Asta ce inseamna? Inseamna ca am stat pana in ultima clipa… pana cand nu mai suportam durerea! Si dupa aia mai vezi la TV ca astfel de oameni din spital sunt dati in judecata si nu mai stiu pe unde sa isi scoata camasa ca ei nu au facut nimic gresit! Asta e doar cazul meu.. dar sunt sigura ca sunt sute de pacienti pe zi care intampina problema asta!

Suntem intr-o Romanie in care mai bine mori de tanar decat sa iti dai salariu la doctori sau pe medicamente, ca finalul sa fie acelasi…