Si te mai intrebi de ce?

Inca de dimineata m-am trezit nervoasa… asta cu siguranta pentru ca imi era rau. Daca stateam in casa, probabil ca imi mai reveneam, dar am plecat cu treburi importante prin oras. Din intamplare, am nimerit la o filiala BRD, in Constanta. Evident… nu am nimerit din intamplare… scopul era bine definit: trebuia sa rezolv o probleme cu un sms pe care il primeam de la ei pe telefon ca cica as fi restanta la un credit. Dupa indelungi verificari, am ajuns la concluzia ca este o greseala. Totusi, pentru sufletul meu, am spus sa ma duc la BRD sa vad care este situatia… poate am un credit domle deschis la ei de care nu stiu eu. Bineinteles ca aveam pregatita lectia cu toate explicatiile pentru donsoara de la sediu, astfel incat nu necesita nici un efort intelectual pentru a intelege problema intampinata. M-am gandit si la ea, bineinteles, sa nu aiba probleme, sa nu o pun in situatia de a-mi da niste informatii confidentiale. Era foarte simplu ce doream: sa imi spuna daca contul respectiv e pe numele familiei mele sau nu. Nici macar nu ma interesa al cui este!

Ei bine, ajunsa la donsoara – pe care evident am deranjat-o cu problema mea – ii explic problema foarte clar inca de la inceput. Dar… de ce sa asculte? Donsoara era concentrata pe a-mi cere buletinul. Eu nu ii dau – pentru ca nu ii inteleg rationamentul – si continui sa ii explic ca acel numar pe care am primit mesajul nu este al meu ci al tatalui meu… miss iar imi cere buletinul… Bineinteles… deja devenise enervata de refuzul meu de a-i da buletinul, neintelegand utilitatea acestei cereri. Am spus ca a 3-a oara va fi cu noroc… macar asta sa ma salveze din “monologul” avut cu donsoara. Nici gand! Cand insistent mi-a cerut a 3a oara buletinul, i l-am dat si am lasat-o sa vad, poate isi revine de la sine putere – ma gandeam ca poate se reseteaza daca are buletinul meu in mana! CLING! Wow!!! Imi da o informatie de care nici macar nu aveam idee: DUMEAVOASTRA NU AVETI NICI UN CONT LA BRD! Hai pe bune?!?!?! Mi-a rezolvat problema! Cata eficienta! Spre uimirea mea, la acea ora si la starea pe care o aveam, limita rabdarii mele inca nu era atinsa! Am tacut, inghitind in sec! Mama, care era cu mine, a cazut si ea prada aceleiasi cereri insistente cu privire la buletin! Dupa ce am lasat-o pe donsoara sa se racoreasca, observand ca de fapt, nici un membru al familiei mele nu are probleme cu conturile BRD, m-am ridicat de la masa, multumindu-mi pentru amabilitatea cat si pentru profesionalismul de care a dat dovada in rezolvarea problemei mele si pentru ca toate acestea m-au uimit, iata-ma scriind acest post!

In cazul serviciilor, o importanta sporita o are  si personalul. Mai ales in cazul bancilor, cand contactul permanent il ai cu personalul. Se presupune ca acesta este cel mai in masura sa te ghideze in a face o alegere corecta in cazul unui credit sau in cazul oricarui alt serviciu de care beneficiezi la nivelul acelei banci! Avand in vedere ca pe piata din Romania, peste 40 de banci isi ofera serviciile, cu atat mai mult lucrul la nivelul personalului ar trebui sa capteze mai mult timp angajatorilor! Personalul incompetent este motivul pentru care voi renunta si la  serviciile bancii BCR (that’s another story:p)

Shit happends!

Bate vantul frunza’n dunga…logo-urile mi-i le-alunga

Lucruri interesante se intampla odata cu criza asta economica… Pana nu demult, parca traiam intr-o jungla in care fiecare era innebunit cu ce sa mai scoata sa fie primul, cum sa mai comunice sa atraga atentia… evident… 2 lideri pe piata nu pot exista… astfel lupta devenind mai stransa. Criza a facut liniste  si a adus probleme multor companii. A adus multe modificari… chiar… si in randul logo-urilor marilor companii din lume… M-a amuzat azi, sa vad marul de la Apple muscat de mai multe ori, calutzul de la Ferrari … mai nemancat, Nike-ul lovit de tren… Iata si alte cateva exemple:

Flashback

Mai ieri – alaltaieri stateam cumintica in banca a 4-a de la perete, intr-o sala de clasa foarte inalta si ascultam la profa care imi preda lectia sau care incerca sa ma faca atenta la ce spunea . Tot atunci ma piteam in banca cat putem de mult ori ma uitam in jos ca sa scap de intrebarile profei pentru ca evident… nu stiam raspunsul! Ma gandeam cum ma treceau toti fiorii cand profa spunea: “La persoana la care se deschide catalogul, pe aceea o ascult!” . In momentul ala imi treceau toata rugaciunile pe care le stiam prin minte si de cele mai multe ori mergea…. ehhh, asta si pentru ca eram la sfarsitul catalogului:). Cele 50 de minute de ora mi se pareau ca se fac 1-2 ore, iar cele 2-3 pagini de caiet mic la biologie mi se parea ca imi va lua o jumatate de zi sa le invat… ma straduiam sa invat si a 2-a zi, ma rugam sa ma asculte din prima parte a lectiei, culmea…spre sfarsit ma plictiseam si nu mai invatam .

Zilele trecute, mi-am creat alte amintiri… tot la liceu, dar de data asta nu am mai stat in banca. Acum am stat la catedra, am terorizat copii, asa cum eram eu odata, si mi s-a spus “Doamna!”. Evident… de la doamna profesoara . Vineri, am fost profesoara la clasa a 9-a, respectiv a 12-a. Emotii … cateva, exigenta… mai multa, placere… da . Experienta a fost una unica si foarte frumoasa! Bineinteles ca nu am avut timp sa deschid catalogul la intamplare si sa ascult pe cineva, dar am putut sa strig catalogul, sa pun absente, sa scot copii la tabla si sa le explic (mai mult sau mai putin) ceea ce nu intelegeau.

Ma intrebam cu mult timp inainte cum as fi in ipostaza de profesoara si mi-am dat seama ca nu ar dori prea multi sa ma aiba ca profesoara . De ce? Pentru ca sunt “a naibii” cum ar spune unii . Tin la corectitudine si nu imi place ca elevul sa mi se urce in cap. Cand este ora… este ora… pauza este pentru aruncat obiecte prin clasa de la unul la altul, de cantat la chitara, de jucat cu mingea si de vorbit (lucruri ce s-au intamplat la alte colege de-ale mele). Bine, sunt o persoana dragutza si ma comport ca atare… bineinteles :p, dar mi-am dat eu seama asa, ca in rolul de profesoara sunt exigenta .

Nu uit ca si eu eram nebunatica in liceu si ca atat nu imi ardea de ore.. mai ales cand era frumos afara sau mai ales dimineata cand tot ce imi doream era sa dorm si ca atunci cand ii era profei lumea mai draga, eu radeam cu mana pe burta cu colega mea de banca! Bine… sunt sigura ca unii colegi (daca nu toti) ar spune despre mine ca eram persoana care facea liniste… recunosc ca mereu ma auzeau sssshhhht! Obiceiurile mi s-au mai schimbat in facultate si acum rad cu sonorul dat la maxim, chiar ma aplec pe banca si nu ma pot potoli nici dupa 1 h20.

Imi place sa stau in fata clasei, sa citesc catalogul si sa predau! Recunosc ca nu exclud pe viitor aceasta posbilitate… Cateodata iti cam vine sa dai cu elevii de pamanat (drag<c>ii de ei :p), dar … si parintilor nostri poate le-a venit odata si nu au facut-o!