Ieri am venit cu trenul de la Constanta la Bucuresti! Cald, drum lung, turisti multi, oameni care mai de care… nervi! In urma excursiei, mi-am dat seama ca urasc sezonul asta, cand orasul meu este plin de turisti. Si nu ar fi vorba ca ma deranjeaza oamenii la locul lor, care stiu sa se comporte intr-un mediu in care respira mai multe suflete si care nu se dau mai destepti decat sunt… Dar din pacate, pe zi ce trece observ cum unii oameni se degradeaza, dar mai grav este cum cei din generatia tanara o iau “pe aratura”.
Ca sa trec direct la subiect… ieri mi-am facut un car de nervi. Mereu ma uit la tineri si ma inspaimanta cand vad in ei mici animale in dezvoltare. Bineinteles ca in tot exista exceptii! (Slava Domnului) Insa, aceia care se dezlantuie intr-un mod inteles numai de ei… iti lasa un gust cu totul amar!
Am intalnit niste tineri – baieti – care altceva nu stiau sa faca decat sa se impinga si sa urle, sa injure, sa rada ca prostii si sa se arunce din tren unul pe altul. E normal doar! Traiau in lumea lor si cel care indraznea sa le atraga atentia sau sa le zica ceva nu scapa de o injuratura sau o nesimtire! Halal civilizatie! Halal viitor! Ma rog… se considera ca dupa ce trec de o anumita varsta, se maturizeaza iar piticii din cap se fac mici mici ca printr-o magie si dispar! Insa, daca este vorba de mai mult decat de niste pitici pe creier, atunci e grav!!! Si din pacate, parerea mea este ca in cazul unora, este vorba de mai mult decat piticei. Vroiau si ei sa atraga atentia cumva… Nu ca nu mi-au atras atentie frizurile lor aiurea sau cerceii in spranceana sau fetele lor de “shmenari”! Din pacate – pentru ei – nu mi-au atras atentia intr-un mod frumos, motiv pentru care nici ceea ce scriu eu aici nu sunt cuvinte de lauda.
Faptul ca in momentul in care (fara sa le fac nimic sau sa le zic nimic ce sa-i deranjeze) unul dintre ei a folosit la adresa mea anumite cuvinte. iar ceilalti au ras ca prostii… spune multe despre ei. In prima instanta m-am enervat, as fi vrut sa-i bat pe fiecare dintre ei, dar pe parcurs mi-am revenit pentru ca in fond nu era vina lor ca erau needucati si ca singurele sunete pe care le invatasera erau onomatopeele si cuvintele care denota ca nu sunt decat niste animale in calduri!
Printre multe alte lucruri care ma enerveaza in viata se numara si aceste intamplari cu tineri care, desi au depasit o anumita varsta, prostia nu i-a depasit pe ei! Nesimtire, proasta crestere, figuri in cap… astea si multe altele le guverneaza lumea!
Vorbesc de astfel de tineri si uit sa-i mentionez pe cei mai mari, adulti, la casa lor, care au impresia ca stiu tot ce misca in jurul lor si nimic nu ii multumeste. Orice ar fi, ei mereu vor avea ceva de comentat si de criticat. Totul incepe cu: “doar suntem in Romania!”. Discutabil…
Indignarile mele sunt multe si pot continua, dar prefer sa ma opresc aici deocamdata, revenind cu noi povestiri cand voi mai intalni astfel de specimene!
.