Intr-o tara in care democratia este in floare, oamenii actioneaza conform propriilor drepturi create de ei insisi. Fiecare percepe democratie asa cum vrea. Pentru majoritatea nu exista norme ce trebuie respectate… pentru majoritatea guverneaza propria gandire! Se pare ca intr-o astfel de tara, exprimarea libera de mahala, gesturile mai putin omenesti sau datul din umeri sunt considerate de unii ca fiind oportune si solutia perfecta in anumite situatii.
Intr-o tara in care te zbati sa reusesti, sa te ridici de la pamant ca o floare calcata in picioare, incercand sa treci de ploi si vant, cei ce trec pe langa tine se uita nepasator si dau din umeri. Atunci iti vin de’a valma o serie de intrebari in minte si continuu te intrebi “de ce?”. Suntem oameni sau suntem animale?
Mergi pe strada si ti-e frica sa pasesti cand vezi niste bipezi care te-au tintit si esti sigura ca momentele care vor urma te vor scarbi de’a dreptul! Niste bipezi cu un zambet uscat pe fata… Treci mai departe…
Ajungi intr-o institutie si te astepti ca acolo sa gasesti oameni adevarati, care sa te inteleaga la nevoie. Te duci plin de sperante si vise… Intr’adevar, intalnesti oameni deosebiti, care fac mai mult pentru tine decat un simplu dat din umeri… te inteleg si te ajuta cum pot. In rest, te lovesti de persoane care spun vorbe frumoase intiparte pe hartie, vorbe care reprezinta textul unor reguli, norme, vorbe de care nu se trece. Si ma intreb ce rost si ce semnificatie isi mai are cuvantul “intelegere” intre noi, oamenii? Cica suntem diferiti de animale pentru ca simtim, gandim…
In toate cele… exista cu siguranta si o parte buna, numai ca trebuie sapat un pic mai mult ……
