De multe ori am asistat la discutii intre baieti in legatura cu felul de a fi al femeilor: ce fac ele in timpul liber, cum isi cumpara “tone” de pantofi sau stiu eu ce alte lucruri pe care le facem pentru noi. Asta este ceea ce noi, reprezentantele sexului frumos, numim: misoginism.
Dupa parerea mea este destul de usor sa-ti dai seama cand un barbat face doar glume pe tema asta sau cand chiar sufera de acest lucru. Glume face toata lumea, poate chiar si noi la un moment dat, dar atitudinea unei persoane care nu glumeste este de departe observabila. “Barbatii care fac glume misogine, nu sunt misogini dar ii enerveaza pasiunea comuna a femeilor pentru pantofi!”(spunea un amic)
Pot sa marturisesc ca agreez glumele de acest gen pana la un anumit punct, insa nu suport deloc cand ele devin serioase si cel care vorbeste astfel despre femei si crede cu tarie ceea ce spune. Ce? De parca nu ar fi barbati care cumpara o gramada de haine sau care stau mai mult in fata oglinzii decat o femeie…
Misoginism (dex) = lipsa de incredere fata de calitatile morale ale femeilor; atitudine negativa fata de femei
Si ma intreb…? De unde aceasta atitudine? Inteleg ca inca din antichitate femeia nu era bine vazuta si din pacate tind sa cred ca si intr-o societate moderna ca a noastra au ramas radacinile acestei idei, lucru care este gresit in totalitate!
Pana la urma putem sa privim si partea comica a lucrurilor si anume glumele care se fac in privinta asta. Avand o discutie cu un amic de-al meu mi-a spus urmatorul lucru: “nu suntem misogini in sufletul nostru, nu uram femeile… ba chiar poate ne plac foarte mult” 
. Asta sa fie una din explicatii? Oricum, exceptiile se observa imediat.
Pana la urma, oricum ar fi, ceea ce le explica pe toate ar fi invidia: barbatii sunt invidiosi pe femei!
