Desi aceasta sarbatoare este cunoscuta de mult timp in Romania, exista inca destule persoane care nu o sarbatoresc. Justificarea acestei decizii este aceea ca nu este o sarbatoare romaneasca. In lupta cu Sf. Valentin (ziua indragostitilor) se afla Dragobetele… care insa, dupa parerea mea, pierde teren.
Nu pot sa spun ca sunt o adepta a uneia din sarbatori (as inclina mai mult spre Dragobete), insa este ca un virus si “majoritatea decide”. Este de fapt si vorba despre o comunicare bine pusa la punct de cei din media care pun mare accent pe <Ziua indragostitilor>… si astfel, este aproape imposibil sa nu li te alaturi.
Fiind nelamurita cum a aparut Sf. Valentin in Romania, am cautat niste informatii despre asta si am fost surprins placuta sa aflu (pana acum nu stiam si nici nu m-a interesant in mod deosebit) ca aceasta sarbatoare are o povestioara dragutza care ar merita stiuta de cat mai multi.
Aceasta povestioara ne trimite cu gandul Roma secolului al III-lea, pe vremea imparatului Claudius. Acesta nu era prea iubit de oameni. Dorinta lui era de a crea o armata puternica, alcatuita din voluntari, care sa slujeasca patriei si idealurilor expansioniste ale lui Claudius. Nu au fost multi doritori deoarece barbatii doreau sa ramana alaturi de familia lor, sa se casatoreasca. In aceste conditii, Claudius a considerat ca cea mai buna solutie de a-i motiva pe oameni este de a interzice casatoriile intre tineri.
Insa, in vremea aceea traia un preot pe nume Valentin care savarsea casatorii in secret. Cand acest lucru s-a aflat, acesta a fost intemnitat si condamnat la moarte. In timpul petrecut acolo, l-a vizitat fata gardianului inchisorii – care fusese casatorita in secret de parinte – intre cei doi realizandu-se o stransa prietenie.
In ziua indeplinirii sentintei (14 februarie 269 d.Hr.), parintele i-a lasat un bilet fetei, careia ii multumea pentru prietenia ei, in final semnandu-se: “Cu dragoste, al tau Valentin!”
Nu se poate preciza cu exactitate daca aceasta poveste este reala sau nu, insa, dupa parerea mea… ca orice sarbatoare, ar trebui legata de o astfel de povestioara 
.
Bineinteles ca Dragobetele, sarbatorit pe 24 februarie, are o semnificatie mai ampla, avand mai multe “ramuri”. Multi cunosc ca Dragobelete era fiul babei Dochia, era un tanar chipes, neastampara, navalnic. Aceasta zi marcheaza si începutul primaverii, ziua cand natura se trezeste…
Este interesant de stiut cum se sarbatoreste Dragobetele in unele zone geografice ale Romaniei. Am citit un articol in legatura cu acest lucru, in care spunea ca in sudul Romaniei, “fetele se intorceau in sat alergand, obicei numit zburatorit, urmarite de cate un baiat caruia ii cazuse draga. Dacă baiatul era iute de picior si o ajungea, iar fata il placea, il saruta in vazul tuturor. Sarutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an, sau chiar pentru mai mult”.
Cum noi, romanii, cautam orice prilej de a sarbatori cate ceva… aceste sarbatori ar putea fi in avantajul nostru . Indiferent daca ai iubit/a sau nu, sigur ai persoane care sa tina la tine… poti imparti cu ei acest sentiment frumos si le poti oferi ceva sau le poti spune ceva care sa-i incante…
Imi amintesc cand eram mai mica,intr-o zi de 14 februarie, eram suparata ca mama nu a vrut sa-mi cumpere nu stiu ce ciocolata. Nu intelegeam de ce! Pentru ca dupa ceva timp, mama sa imi ofere o inima cu bomboane de ciocolata 
! M-am simtit foarte bine pentru simplul fapt ca cineva se gandise la mine. Si tot in acea zi am primit de la prietena mea cea mai buna un servetel de hartie cu inimi. . . Inca il mai am
Consider ca nu trebuie sa te gandesti departe cand vine vorba de “Ziua indragostitilor”, ci poate poti mai mult sa cauti in inima ta si sa dai glas sentimentelor!
Happy Valentines Day tuturor! ;;)
