Este foarte trist ceea ce se intampla in ziua de azi cu copilaria… tin minte cand eram mici si ieseam pe strada si ne jucam v’ati ascunselea sau saream coarda, mergeam cu bicicleta… de dimineata pana seara si nu veneam acasa nici la masa cand ma striga mama. Strazile erau pline de copii, vecinii – mai in varsta – ieseau afara si tipau la noi sa ne ducem sa ne jucam fiecare la casa lui… cine ii asculta 
. Imi amintesc cum mancam pufarine – chiar atunci cand aparusera – si acadele TipTop si tot felul de nebunii din astea si cata bucurie pe mine…!
Mi-as dori acum sa mai vad copii pe strada pe care vecinii sa ii goneasca pentru ca fac prea multa galagie sau copii care sa se joace cu mingea sau sa sara coarda… Acum totul a devenit trist… e atat liniste… nu mai auzi tipetele copiilor pe strada sa se joace de-a v’ati ascunselea ci ii auzi spunand: “Vino pana la mine sa iti arat ce joc cu masini am descoperit pe internet!”. Totul este computerizat acum… tehnologia ne invadeaza copilaria!
Cei mici din ziua de azi nu mai stiu sa se joace asa cum noi o faceam odata! Ma uit la ei si vad o rutina… totul calculat… computerizat! E trist!
Majoritatea au inceput inca de la o varsta mult prea frageda sa injure, sa minta, sa bata, sa fie parsivi, sa fie increzuti! Au intrat mult prea repede in lumea adultilor… si-au pierdut puritatea si s-au transformat in “mici bestii”!
Cat imi doresc sa fiu iar copil in LUMEA MEA!
