Pot sa spun ca de ceva vreme – ani de zile – ma macina aceleasi cosmaruri, din cauza carora nu pot sa am un somn odihnitor noaptea. M-au urmarit in viata de zi cu zi, ma urmaresc in prezent, ma vor urmari si mai nou… ma urmaresc si in somn, numai ca in somn sunt cosmaruri si in realitate sunt vise 
… macar asta ma multumeste :p.
Mereu visez (si mai ales dupa o sesiune de examene) cum dau examene si de fiecare data nu stiu nimic incat ajung sa nu le trec! Nu ar fi poate un cosmar daca nu s-ar intampla atat de des si ambitia mea de a reusi nu ar fi atat de mare :p.
Cel mai recent cosmar gen… a fost cand dadeam examen la bacalaureat la lb. romana si eram praf praf 
si nu stiu cum s-a terminat… daca am trecut sau nu pentru ca brusc dadeam examen la matematica . Stiu ca nu sunt singura care are “vise” gen… si dupa parerea mea, daca asemenea lucruri raman mult timp in subconstientul nostru si se revarsa si in vise in mod constant, inseamna ca au o mare influenta si o puternica solicitare psihica la momentul respectiv!
Cum spun unii: “Invata sa ajungi cineva!”… o parte din asta ar fi adevarata, nu zic “nu”, insa… cred ca mai mult de jumatate din ceea ce invatam inca de la 7 ani, cu precadere din clasa a 8a pana la facultate – cand ne alegem o specializare – se pierde ca si cand nici nu s-ar fi auzit de acele notiuni vreodata… asta pentru ca – asa cum imi spune cineva odata <Trebuie facut loc altor informatii> – mintea noastra este bombardata de milioane de informatii care trebuie retinute.
In concluzie, este mai mare efortul psihic pe care il depunem comparativ cu cantitatea de informatii care ne ramane in minte! Acum, considerandu-ma un om normal (doar din punctul asta de vedere :p), fac referire la cei ca mine si nu la genii and so on!
