Totul albastru…

Cand suntem mici ne punem diferite intrebari care nu-si gasesc un raspuns logic in acel moment sau… poate nicioadata:). Unii dintre noi poate ne intrebam de ce nu putem zbura si noi asa cum zbor pasarile, altii poate ne intrebam de unde vin lacrimile sau de ce ne doare cand ne lovim… dar cati se intrebau: “Cei cu ochi albastri oare vad lumea’n albastru?” Cand eram copil mi se putea aceasta intrebare si raspunsul era clar: “Normal ca nu…vad ca toti ceilalti: lumea asa cum e ea!”. Insa imi pun acum intrebarea: “Chiar o vedeam asa cum era ea?”. Trecand de limitele intelesului propriu a acestui verb “a vedea”, ajung sa apreciez si o altfel de “vedere” si anume aceea de “a vedea cu mintea”. In mod evident ca oamenii, la diferite varste vad lumea altfel: cei mici o vad in culori, cand cresc observa ca aceste culori isi pierd din intesitate si de aici… odata cu trecerea timpului TU esti cel care decide ce drum vrea sa apuce: pe cel colorat sau pe cel obscur? Si acum, as da alt raspuns la acea intrebare: “Da, vad lumea’n albastru!”. Tu cum o vezi?